În Căutarea Adevărului – Momente de conștientizare din viața lui Florian

În Căutarea Adevărului – Momente de conștientizare din viața lui Florian

Să mă prezint. Numele meu este Florian Andrei și, deși mă consideram ateu, ceva din mine mereu căuta adevărul. În căutările mele am fost atras de ezoterism și prins în capcana religiiilor.  După ce am avut o viață “normală” în societate, cu familie, copii și o meserie care îmi plăcea, din ateu covins am ales calea ascezei și am lăsat totul pentru a merge la mănăstire. Am urmat cu sfințenie toate canoanele și cele 3 reguli stricte care mi-au fost impuse, jurămintele de ascultare, castitate și sărăcie, am trecut prin pustnicie, sihăstrie, mergând în peșteră și rugându-mă acolo, stăteam de seara până dimineața, stăteam ore întregi în rugăciune, plus slujbe după slujbe.

Am respectat totul, am fost “campion”, ca să zic așa, la posturi negre care pot spune că mi-au prins bine. Dar dacă nu eram păcălit să îmi dau energia unor entități ar fi fost perfect, pentru că mă purificăm eu, așa tot ce am făcut a fost să îmi dau energia unor entități, pe care noi le hrănim, fără noi sunt inexistente, le hrănim prin minciunile acestui Matrix – această închisoare pentru suflete. Am împlinit toate cerințele, dar a venit vremea când am părăsit locul unde eram supt de energie.

Acolo am avut prima decorporalizare și primul contact cu Spiritul meu, care m-a trimis afară din mănăstire spre adevăr. Am experimentat și o mulțime de alte lucruri : reiki, incursiuni în tainele magiei albe, ale vrăjitoriei, ale altor secte sau religii… Apoi am descoperit hipnoza regresivă și mi s-au activat capacitățile telepatice și de clarviziune.

Etape, toate au fost etape de experimentare în căutarea ADEVĂRULUI, care m-au condus către el pas cu pas, pentru că Sufletul și Spiritul meu îl dorea.

Vreau să precizez că activarea celui de al 3-lea ochi al meu, curățarea glandei pineale și puterea telepatică au venit în urma detoxifierii complete, zile întregi la rând doar cu aer, fără nici un aliment sau apă (cel mai mult am reușit o săptămână…, în această perioadă am mâncat în total doar un bol cu mazăre și am băut 1 l de apă). Apoi am continuat ani de zile cu o alimentație vegetariana si chiar strict vegană in unele perioade, iar la asta s-a adaugat si acea purificare fizică, acea abstinență de la intentii, ganduri sau actiuni negative si mai ales dorinta profunda de a afla adevarul…

Este un drum greu, plin de eforturi, am luptat, am căzut, m-am ridicat, am pierdut o luptă, am câștigat alta. Toți puteți face asta. Dacă mă întrebați, pot spune că DA, alimentația contează, dar până la urmă totul este în mintea noastră si esențialul este să fim echilibrati, să nu facem pe nimeni să sufere din cauza noastră. Și eu mai am încă de lucrat aici.

Să nu uităm însă că nimeni nu poate cunoaște pe Pământ adevărul în totalitate, dar fiecare poate afla Esența lui pentru că Sufletul și Spiritul i-o arată.

Vă voi povesti aici fragmente din aventura experienței mele spirituale în drumul meu spre conștientizare încă dela intrarea în corp.

M-am născut la 7 luni, cu anumite probleme fizice, doctorii spunându-le părinților mei că voi muri. Am stat în incubator, conectat la diverse aparate până când, la un moment dat, directorul spitalului unde eram internat le-a spus părinților mei să îmi pregătească cele necesare pentru a mă înmormânta, pentru că nu mai am șanse să trăiesc. Părinții mei erau atei, dar entitățile au lucrat prin bunica din partea mamei, care era religioasă și mi-a influențat părinții să mă fure din spital și să mă ducă la mănăstire să mă boteze că să nu mor nebotezat. Veșnica păcăleală a entităților, ele îți dau boli și probleme prin implanturile energetice și tot ele te păcălesc să te îndrepți spre ele să reînnoiești contractele și să crezi că ele te-au salvat…

Spiritul meu, știind adevărul, a luptat și m-a ținut prezent în viață, știind că va fi o viață în care nu voi mai fi păcălit și voi afla adevărul. Prin peripetia cu botezul, entitățile care se află în spatele religiei au vrut să-i convingă pe părinții mei să creadă că acest botez m-a salvat și să-i facă pe ei să devină credincioși, crezând că dacă-i prind pe ei, când voi crește mă vor trage pe parteareligioasă. Asta au vrut mereu entitățile, știind că am venit cu o misiune, au încercat să mă tragă de partea lor, să profite de energiile mele. Încă de mic am observat că am puterea gândului și a cuvântului, materializând foarte repede ceea ce îmi doream, dar atunci nu realizam acest lucru, fiind ateu convins.

După peripetia cu botezul, văzând că ai mei nu s-au lăsat păcăliți cu religia, a urmat o tentativă de a mă înlătura. La vârstă de un an mama mea mă plimbă cu căruțul pe lângă un bloc. La un moment dat clipeam din ochi, mă deranja soarele, mama mea, din instinct, spune ea (dar cel mai probabil influențată de spiritul meu), a ridicat copertină la căruț să nu-mi mai bată soarele în ochi. Nici nu a apucat să ridice mâna de pe copertină că, în secundă următoare, o cărămidă foarte mare a căzut pe copertină aproape rupând-o. Mama a leșinat de la sperietură, dându-și seama că dacă nu ridică copertină, acea cărămidă fiind mai mare decât capul meu, pur și simplu îl zdrobea. După ce am aflat despre hipnoză regresivă am aflat și ce s-a întâmplat: entitățile, văzând că nu reușeau să mă tragă de partea lor, au încercat să mă elimine, dar spiritul meu m-a salvat că să duc la capăt misiunea pentru care am venit.

Și uite așa, încă de mic, am început să sfidez moartea, pentru că spiritul meu este un luptător, un războinic. În toate viețile trecute pe care le-am cercetat am fost luptător (viking, gladiator, mercenar, angajat că luptător pentru dreptate, am fost corsar, am luptat păcălit și pentru Cavalerii Templieri, apoi în armata americană pe vremea războiului civil, am fost și samurai etc. O viață am avut doar mai liniștită că astrolog… și în această viață am fost arestat de inchiziție și omorât pentru că nu am cedat și nu am trecut de partea lor și a entităților.

Aici vin și precizez că, încă de pe la 10 ani aveam repulsie față de preoți și de biserica. Chiar mă mirăm de ce, pentru că am fost crescut într-o familie de intelectuali, care m-au învățat bunele maniere și nu m-au învățat împotriva bisericii chiar dacă erau atei. De mic am fost un rebel, un spirit liber, nu îmi plăcea să mă supun nimănui, venisem cu programul învățat, dar am nimerit într o familie cu o situație financiară bună și am fost cam răsfățat, copil de bani gata, câteodată cam exagerat.

Repulsia pentru preoți și biserica am descoperit de unde a venit – viață cu inchiziția. Apoi altă surpriză, de mic am citit mult, ai mei aveau aproape 1000 de cărți…  Pur și simplu până pe la 18 ani cred că le citisem pe toate, dar eram înebunit după cărțile polițiste și cele de război, îmi plăcea istoria, iar ce era legat de al 2-lea război mondial era hrană mea. Eram topit după armata germană, voiam să merg să lupt în războaie, am vrut să fug să mă inrolez în legiunea străînă, nu înțelegeam ce se întâmplă, aveam niște trăiri ciudate, nu îmi era frică de nimic și nimeni, nici de moarte, mă băteam de mic, nu îmi era frică, puteau să vină 10 înși pe mine că nu fugeam; mă băteam până cădeam și nu simțeam durerea, am fost mereu rezistent la durere fizică, la tăieturi sau lovituri iar organismul meu a reacționat mereu rapid și orice rana sau tăietură se vindecă rapid și nu rămâneau semne. De unde dragostea mea pentru armata germană? Ultima viață am fost soldat german, am murit pe front în 1942 la Stalingrad.

Și uite așa, de mic sfidăm moartea. Am făcut și 7 ani de gimnastică și, că să le arăt prietenilor mei care erau fricoși în concepția mea că nu îmi este frică de moarte, urcăm pe bloc, la etajul zece, pe plafon și mergeam în mâini pe marginea aceea îngustă care încadrează blocul. Sau stăteam agățat cu o mâna de bară la etajul 10 în gol și mă legănam. Sau făceam spagatul la etajul zece în gol cu un picior pe balustradă și celălalt pe peretele blocului. Acum am înțeles de unde veneau acele ieșiri și trăiri. Dacă toate viețile am fost lupatator și am murit numai în lupte în războaie, Sufletul meu nu mai avea frică de moarte, de durere, de nimic. Nu era chiar bine ce făceam, dar m-a salvat întotdeauna Spiritul meu.

Cum spuneam, am venit setat bine: să nu am atașamente. Eram hotărât să nu mă însor niciodată și să nu am copii niciodată. Parcă știam cum stă treaba cu copiii aduși la reîncarnare, cu atașamentele exagerate, voiam să fiu liber, fără obligații, că să îmi pot duce misunea la capăt. Dar entitățile aveau un plan că să mă prindă și să mă aducă de partea lor, spre mănăstire. Voiau să rămân în mănăstire, să îmi ia energia, să cred că pot face vindecări doar prin ei, când din contra, ei aveau nevoie de energia mea. Și de aici începe planul lor. Chiar și în această viață am avut o meserie în care am luptat pentru dreptate și pentru oameni. Apoi, păcălit de entități, mi-am dat demisia că să mă călugăresc… Dar, tot răul spre bine, am început să lupt cu entitățile, cu care, oricum, luptam încă de mult.

După multe încercări ale entităților să mă ducă spre calea lor de la ateism la religie, au încercat alte planuri.Au văzut că în fizic nu mă pot atinge, deoarece niciodată nu mi-a fost frică de boli sau accidente, și aici este secretul, atâta timp cât elimini aceste temeri și nu lași să intre vreun gând de boală în mintea ta și să încolțească, vei fi mereu perfect sănătos. Poate și armata m-a călit, zilele în care stăteam la bustul gol în zăpadă, eu în ultimii 30 de ani nu știu dacă am mai răcit. Când nu îți este frică de nimic, nu se atinge nimic de ține!

Acum mulți ani am avut un accident, am căzut de la înălțime și mi-am fracturat coloana prin tasare. Fiind rezistent la durere, nu am știut că e fractură și am venit cu trenul vreo 800 de km până acasă. Am vrut să merg acasă, dar colegii insistau să merg la spital. Am mers, mi-au făcut o radiografie, eu mă grăbeam, nu aveam timp de prostii. La un moment dat au apărut 5 doctori speriați care se uitau la radiografie și vorbeau încet. Unul mi-a înfipt un ac în picior și chiar am urlat de durere. S-au speriat, au zis că e imposibil, că trebuia să fiu paralizat. Chiar m-am luat la ceartă cu ei. M-au supus la multe teste și radiografii, dar eu, încăpățânat, am zis clar: Sunt perfect sănătos. Aveam fractură, așa a fost. M-am luat după ei și a trebuit să stau 3 luni la pat imobilizat. Pff, mare plictiseală. Dar mereu ziceam ca vertebrele se sudează, și sunt perfect sănătos. După aceea, a fost totul perfect și este tot așa, parcă nu a fost niciodată acea fractură. Și de ce ? Pentru că nu am lăsat frica și vorbele lor să intre în subconștient.

În altă zi a dat o mășină peste mine. Știu că mi-am pierdut cunoștința, nu am verificat dacă am ieșit din corp sau nu, dar ceva îmi spune că murisem și spiritul m-a introdus înapoi. Când mi-am revenit lumea țipă: A murit! L-a omorât!… Nu m-a durut nimic, dar nu asta a fostproblema, toată față mea era tumefiată, zgariata, am zis că gata, rămân semne. Era dezastru. M-au dus la spital, eu iar nu voiam… În fine, tomograf, radiografii și tot așa. Nu aveam nimic. Am zis așa: Eu mă vindec, fața mea va deveni că înainte, fără nici un semn de la acest accident. La cum arăta nimeni nu îmi dădea șanse așa rapide. Într-o săpătămână fața mea arăta mai bine că înainte. Concluzia: nu trebuie să va fie frică de nimic, nu lăsați temerile și fricile să intre, rupeți blocajele și aveți încredere în voi, în energiile voastre. Vindecați, vizualizați, e în puterea voastră și astfel nimic nu se atinge de voi.

Cum spuneam, aceste entități m-au lăsat în pace și au pus la cale alt plan, să mă atace sufletește. A apărut cineva în viața mea, de care m-am îndrăgostit (cel puțin așa credeam eu, dar apoi s- a dovedit că a fost o iubire indusă de ele pentru a crea acele atașamente care ne fac să suferim). Ele manipulează tot, iar dacă sufletele nu fac contracte între ele, trăiesc conform acelor contracte făcute cu entitățile prin care acestea fac în așa fel ca sufletele să se întâlnească, apoi le despart doar ca să creeze suferință, energie negativă care să țină sufletele pe o vibrație joasă ca să nu se poată dezvolta și trezi și care să alimenteze entitățile. Știm că aceste entități nu agreează iubirea adevărată dintre cupluri, energia iubirii adevărate le arde pur și simplu, de aceea încearcă să despartă cuplurile. Arhonii (entitățile care apar că arhangheli/îngeri) în special fac asta. Dar repet, Sufletele gemene, pereche sau cele conștiente înving, iubirea lor învinge în final, nu pot fi separați.

Deci, după ce a apărut acea persoană, la scurt timp, au început și interferarile din partea entităților. Certuri, despărțire… De ce? Pentru că apoi să îmi trimită iar “săgeți”(persoane cunoscute): Mergi la biserica/mergi la vrăjitoare, că acolo e scăparea!

Deci recursesera la alt plan. Să mă atace sufletește, pe atașamente. Astea sunt cele mai periculoase atacuri, mai ales cele sentimentale, dacă sunt duse la extrem. Trebuie să fim mereu pe 0, adică fără atașamente. Cum spuneam, au văzut că nu mă scot din ateismul meu, că nu cad în plasa lor, nu aveau cu ce să mă agațe. Eram cam pe 0 cu atașamentele, în fizic nici o șansă… Ce au făcut, m-au agățat pe plan sentimental: nevasta, cu toate că eram ateu convins, m-a convins să întru în biserica să mă cunun, ca să-i fac pe plac ei. Nu credeam în asta, îi luam în râs, chiar le spuneam să termine mai repede. Eeei, aici a fost greșeală: nu știam că, acceptând acel ritual, chiar fără să cred în el, fac un contract, un legământ prin care îmi dau bucăți de suflet, minte și inima. Oricum, nu s-a întâmplat pe loc, chiar nu am mai călcat în biserica ani de zile după și cu toate încercările soției de a mă aduce la religie, nimic.

Au venit cu alt plan: altă soție, tot religioasă, tot cununie, dar nimic. Nici o șansă, din contra, nu voiam să aud de religie, de nimic. Dar au băgat stringuri și au activat implanturi. Nici a 2-a nu a reușit să mă aducă spre aceste entități. Eram setat cum am venit: fără atașamente, ca să nu mă agațe. Dar… de acolo a început prima cădere: dragostea pentru copil, atașament, string, implant activat, durere sufletească pentru că nu îl puteam vedea până se definitivă divorțul. Prima mea durere sufletească și durea tare. Aici sufletul meu a fost păcălit de aceste entități – hoți de suflete. Suntem hrana lor, noi, cei cu suflet, de aceea au și creat această închisoare – Matrix-ul, ei nu mai au energii pentru că s-au desprins de la Sursa Atotcreatoare și se alimentează cu energia noastră prin suferința creată tot de ei, energie pe care o dăm benevol prin păcăleala Matrixului.

Deci, a venit și durerea, dar și prima “săgeată” care m-a îndrumat spre biserica, să mă rog, că acolo o să mă ajute și îmi va aduce copilul înapoi. În paralel altă “săgeata” mă trimitea la vrăjitoare, că ele mă vor ajuta. Eram debusolat.

 

Am încercat întâi a două varianta – vrăjitoarele – numai ca să nu ajung la biserică. Acolo… cea mai mare surpriză, și am luat la rând mai multe vrăjitoare, toate lucrau tot cu entitățile religioase. Toate aveau casele împânzite de icoane și cruci și mă puneau să fac ritualuri tot în numele acelorași entități. Atunci au apărut primele semne de întrebare… Am fost la o clarvăzătoare care mi-a făcut viitorul cum a vrut ea. Tot ce a zis așa a fost, dar tot din vina mea, că am urmat ritualul ei cu lumânări, mi-au făcut sufletul “franjuri” de suferință, mi-am dat bucăți din el benevol făcând asta. Deja cred că mă cunoșteau toate vrăjitoarele, ba a fost interesant că o vrăjitoare vroia să mă ia și ucenic, să mă învețe meserie, să mă lase în locul ei, că voia să se retragă. Râdeau și prietenii mei, din ce ateu am fost și puternic, ce slab ajunsesem. M-au prins, mi-au păcălit sufletul, m-au tras de partea lor.

Nu au reușit cu vrăjitoarele lor, am picat pe partea cu religia, dar tot la entități am ajuns. Am căzut în capcană și m-am dus după episodul cu vrăjitoarele și clarvazatoarea la preoți. Nu cred că era vreo mănăstire la care să nu fi fost.

După cum știm acest Matrix este dominat de mai multe entități dar care fac alianțe și își împart prada (adică sufletele noastre). Fac pacturi între ele și conform contractelor pe care noi am fost păcăliți să le facem. La mine venise vremea că energiile mele care până atunci ca ateu erau luate de Dracos să fie preluate de prietenul lui Yahwe și de PO (Primul Om) – cele religioase. Și au început jocul lor specific. Adică la fel că polițistul rău și polițistul bun. Aceeași tabăra, dar cu alți jucători… După ce am ajuns la preot, mi-a citit ceva acolo și a zis să citesc Biblia, Tatăl nostru etc. De durere (care tot de ei a fost dată) am făcut asta.

Acum au început să se joace cu mine. Nu puteam să citesc, îmi aruncau cartea din mână, se auzeau zgomote ciudate, stări de nervi, apăreau umbre, chipurile să mă sperie, să văd puterea lor. Le fugăream prin casă, țipam la ele, le ziceam să stea pe loc, voiam să le bat, dar dădeam cu mâinile în gol… Nu știam atunci cum stă teaba cu materializatul și dematerializatul lor. Mă gândeam să le împușc… Îmi apăreau seara, să mă strângă de gât, erau invizibile, unele, simțeam cum mă strâng de gât, mă atacau pe inima, îmi luau aerul. Ce am făcut? Mi-au venit gânduri tot de la ele să mă rog la Isus, să fac pactul. Mă rugam, dar degeaba, ore întregi mă chinuiau, dar Isus și Dumnezeu nu făceau nimic. Aveam tone de cruci, fugeam cu crucea și cu tamaierul în mâna după ele prin casă, spuneam rugăciuni și nimic! Le fugăream de colo colo prin casă, deja eram obosit, dar tot a fost bine că am făcut sport, măcar slabeam. Am văzut că nu merge așa, le amenințam că le omor. Nimic. La un moment dat am ajuns la limita și m-am întors la ce știam eu mai bine, de când eram ateu. Am zis: “Gata, Florian, ajunge, punem piciorul în prag!” Am dat ordin să dispară, să plece că dacă nu le fac eu să dispară. Ei și atunci am reușit eu, singur, fără, rugăciuni. S-au potolit imediat. Alte semne de întrebare…

Dar am continuat apoi sa ma adancesc tare in rugaciuni, nu mai vedeam altceva, ma rugam ore intregi, ma trezeam la 12 noaptea si stateam pana la 3 in rugaciuni, le-am alimentat cu energie mai tare ca un reactor nuclear. Imi aduc aminte ca un preot cu care eram prieten se ruga pentru mine. La un moment dat devenise rece, speriat. L-am intrebat ce are. Imi spune ca il necajeste Satana… Haaa, i-am zis, trimite-l la mine, ca ma ocup eu de el, ce popa esti daca ti-e frica de cineva fara putere? El tot speriat a ramas…

A doua zi dupa ce i-am zis ca ma ocup eu de satana lui, ca nu mi-e frica, am mers la el la biserica, el facea ceva, repara ceva. El s-a ridicat, era alb la fata si speriat, a inceput sa tipe la mine si a aruncat cu un ciocan spre mine. M-am enervat si eu. I-am zis: Auzi, esti tu popa si prietenul meu, dar vezi ca te iau la suturi acum. Ce ai, ca doar ti-am vorbit frumos! S-a calmat, s-a oprit din tremurat si mi-a zis: Aseara mi-a aparut satana. Asa, si? Care e treaba?, i-am zis eu, esti popa, de ce nu l-ai alungat? A tacut, apoi a zis: Mi-e frica, mi-a zis Satana ca, daca ma mai bag intre tine si el, ma termina si pe mine si familia… M-a bufnit rasul… I-am zis: Halal de voi, cu fricile voastre, lasa ca ma ocup eu de el!

Si am inceput sa urlu pe acolo: Apari, mai Satana si hai sa ne batem! Apoi m-am plimbat si prin jurul bisericii sa il caut. Acum, surpriza, pe o parte a bisericii era o schela imensa cu un muncitor care tencuia pe ea. Cand am trecut pe langa ea a cazut spre mine, sa ma raneasca. Spiritul m-a impins si a trecut schela razant peste mine. A cazut si acel muncitor, era speriat, dar intreg. Am pus schela inapoi amandoi si s-a apucat iar de treaba. Dupa jumatate de ora, cred, trec iar pe langa schela si iar cade, impinsa pur si simplu… Am sarit iar, a apucat putin la picior sa ma raneasca. Acel muncitor era iar intreg, dar speriat, s-a lasat de munca si a fugit, a zis ca nu mai face nimic. Am ras de incercarile esuate (acum stiu ca erau ale acestor entitati).

Si apropo de karma si contracte. Stim ca dupa ce constientizam si ardem contractele si karma nu mai urmam destinul impus de ei. Dupa ce am devenit constient (arsesem contractele, stringurile, tot), intr-o zi, acum cativa ani, mergeam la stomatolog. Eram in autobuz, cand sa cobor in statie, eram blocat fata usii. Nu puteam sa cobor. Eram paralizat, nu ma miscam, lumea ma injura:  Coboara, ma! Da-te din usa!… Eu nimic, eram paralizat. S-au inchis usile, a pornit masina, atunci mi am revenit. M-am luat de spiritul meu: Ce mi-ai facut, de ce m-ai blocat, chiar trebuia sa ajung la timp, ma certam cu el. El imi zicea: Ai sa vezi. OK, am coborat la urmatoarea statie, am traversat, am luat inapoi autobuzul si am coborat la destinatie. Cand ridic capul, ma uit pe trecerea de pietoni, pe unde trebuia sa traversez daca m-ar fi lasat spiritul sa cobor si ce vad? Eram eu cazut pe trecere, exact la fel imbracat, cazut, o masina ma calcase, langa mine masina de salvare, doi medici care incercau sa ma salveze si au zis: Gata, a murit. Langa ei doi reptilieni supravegheau. Deci am ars contractele, s-a ars karma si linia aceea temporala in care trebuia sa mor conform contractului a fost evitata. Spiritul meu a evitat asta. Iar eu mi-am continuat drumul linistit la stomatolog. Cu intarziere, dar viu…

Dar sa revenim, cum spuneam, ma afundam tot mai tare in religie, deja eram habotnic, am fost ales si consilier la biserica din ateu convins, m-au prins puternic. Citeam numai carti calugaresti, eram trimis catre aceasta viata monahala, am renuntat la carne, la orice produs animal. Totusi am avut si ceva bun aici, pe langa detoxifieri, am slabit si 25 de kg in 8 luni (chiar aveam nevoie), dar cu efort, mergeam si la sala, tineam posturi negre, fara apa, fara mancare, doar aer si rugaciuni, dar degeaba, ca in loc sa imi tin acea energie pura pt mine, o dadeam prin rugaciuni acestor entitati. Mergeam 3 zile pe saptamana cu acest post negru.

Cand am ajuns la manastire stiu ca am tinut o saptamana, de duminica seara de la ora 10 pana lunea cealalta la ora 1 dimineata. In aceasta saptamana am mancat doar joi un bol cu mazare si am baut 1 l de apa. In rest am trait cu aer. Tin minte ca apelau prieteni la mine sa ma rog pentru ei. Aveau diverse probleme fizice. Ma asezam la rugaciune, dar nestiind adevarul, ma rugam la acel dumnezeu ptr ei. Nu stiam ca eu cu energia mea faceam asta (asa cum fiecare dintre voi puteti). Apoi ma sunau sa-mi spuna ca le dispareau durerile. Aici iar ma prindeau, eu eram bucuros ca Dumnezeu imi dadea puteri de vindecare… Pfff…ce pacaleala!

Asa, incet, incet, mergand pe la manastiri, m-am imprietenit cu calugari. Si prin ei m-au interferat. Acestia, vazand ca vreau sa vindec, mi-au zis ca numai daca intru in oastea Domnului pot… Ce oaste? zic. Sa te calugaresti, au zis. Si gandul, samanta implantata de ei, a inceput sa lucreze. Deja altceva nu mai vroiam. Imi aduc aminte ca mergeam la o manastire unde venea un copil posedat. Era un preot care se zicea ca face minuni. Dar tare fricos, cand aparea acel copil posedat se schimba acel preot, se vedea teama din ochii lui. Nu avea curaj sa se apropie de copil. Ca se zbatea tare, nimeni nu il putea tine, doar parintii lui il tineau. Am vazut asta, m-am dus si l-am tinut eu. Preotul, speriat, s-a apropiat si incerca sa-i citeasca, dar se balbaia. Am inceput eu sa strig: Iesi, diavole, din acest copil! Si ziceam Tatal nostru (de! eram pacalit, asta credeam, nu stiam adevarul). S-a potolit. Dupa asta, cand mergeam la acel preot, ma evita. El le spunea la toti viitorul, era coada la el, stateai cu orele. Cand ajungeam la el..se schimba la fata si imi tot spunea ca la mine nu vede nimic, devenea agitat, nu voia sa ma ajute. Chiar devenea nervos si imi zicea sa plec. Acum stim cu totii de ce. Entitatile de pe el se speriau.

Umblam pe la toate manastirile, eram prins tare, dadeam energii la toti sfintii (acum stim cine sunt in spatele lor: mantide, grii, entitati de toate felurile). Apoi, cu acele posturi, detoxifieri si stari de transa, a inceput sa se deschida si glanda pineala, al 3-lea ochi. Spiritul a facut asta, dar eu in loc sa tin energiile pentru mine, le dadeam lor. Tin minte ca atunci cand s-a activat al 3-lea ochi, timp de 3 luni, cred, am avut dureri incredibile de cap, mai ales pe partea dreapta. La aceeasi ora aveam dureri insuportabile (pentru mine, care eram rezistent la durere!) care tineau cam 20 de min zilnic. Am facut 3 tomografe, am fost la multi doctori (nu stiam atunci de asa ceva), luam cele mai puternice pastile, dar degeaba. Si nu era vorba de migrene. Incepusem sa vad forme, culori, umbre, entitati (dar nu ca acum in forma lor reala, imi apareau sub acea forma religioasa ca sa ma pacaleasca.

Si puterile cresteau, dar tot spre ei ma duceau. Tin minte ca aprideam lumanari multe sa ma rog, camera mea era plina de icoane si cruci, (nu stiam atunci ca deschid portaluri de intrare pentru entitati). Intr-o seara, dupa ore de rugaciune, am lasat sa arda lumanarile si am atipit. Am auzit la un moment dat tropote de cai, zgomote ca intr o lupta, de sabii, fier pe fier, tipete, apoi cineva ma strangea de gat, tare, nu mai aveam aer…  L-am invocat pe Isus, dar degeaba (de atunci trebuia sa realizez adevarul, dar eram blocat tare), am vazut o lumina rotunda cum aparea – era Spiritul meu, care m-a salvat. Cand am deschis ochii, mobila mea luase foc de la lumanari. Bine ca m-a trezit Spiritul, am luat apa si am stins repede, ca daca era dupa entitati, ardeam de viu…

Dar deja eram implantat tare, ma trageau spre manastire. Nu mai vedeam altceva decat sa fiu calugar, ca asa am fost mintit ca pot sa imi folosesc puterile. Altceva nu mai vedeam, imi trimiteau ganduri, vedenii ca eram mare calugar, ca vindecam, era coada la mine la chilie, eram vestit (asta era si specificat in contract, am vazut dupa ce am aflat adevarul si l-am ars, faceam vindecari cu puterea spiritului meu, dar erau atribuite lui Isus lui Dumnezeu, si mai aduceam si lumea catre religie). Toti aveti aceasta putere, aveti suflete si spirite, sunteti liberi, suverani, mai puternici decat orice entitate.

A venit si implantarea finala, un gand de la ei, am pus mana pe telefon si am sunat staretul. L-am intrebat ce sa fac, vreau sa-i slujesc lui Dumnezeu, sa fac bine, sa intru in randul lor, cum sa fac, daca imi dau demisia si vin sa ma calugaresc, e bine? A stat putin sa se gandeasca si a zis da (la ceva timp am aflat ca nu aveau voie sa ma primeasca deoarece aveam copii si aveam o pensie alimentara de platit, era contrar normelor). Si uite asa a fost implantarea finala, parca a intrat pur si simplu ceva in mine si gata, la 3 zile dupa asta m-am dus la munca si mi-am dat demisia. Colegii incercau sa ma convinga, imi luau cererea sa o rupa, nu ma lasau sa intru la sef sa imi dau demisia. Au vrut sa ma ajute si ii respect pentru asta. Dar degeaba, nu se intelegea nimeni cu mine, implanturile erau activate, eram total sub controlul entitatilor (acum stim cine sunt acestea, aveau nevoie de energia mea. Nici seful nu a acceptat initial demisia, dar nu a mai avut ce face, era dreptul meu. Si asa s-au dus 21 de ani de cariera, in care nu mi se poate reprosa nimic la nivel profesional.

Am plecat la manastire, am renuntat la tot (parinti, copii, prieteni, viata materiala), am fost pacalit.

Acum sa va zic ceva, exista 4 tipuri de calugari si frati care aleg sa mearga la manastire:

  1. Cei care au avut dureri sufletesti, dezamagiri sentimentale, depresii, tentative de suicid etc., care bineinteles au fost date tot de entitatile religioase ca sa-i indrepte catre manastire.
  2. Cei care fug de vicii crezand ca in manastire scapa (crime, violuri, alcool, homosexualitate, jocuri de noroc, droguri etc.)
  3. Cei care sunt prea saraci, si aleg aceasta cale pentru ca macar sa aiba ce manca.
  4. Cei care sunt pacaliti de religii sau de entitati ca acolo e adevarul, ca doar asa poti vindeca alte persoane, poti face minuni (cu toate ca acele minuni le face spiritul nostru), si se duc din iubire indusa de entitati.

In ultima categorie m-am aflat si eu. Ajuns la manastire, a inceput sa iasa la iveala adevarul. M-au tinut intr-o chilie fara caldura si cu apa rece o luna (din ianuarie pana in februarie) sa imi testeze ascultarea, au zis ca si Isus a suferit si asa trebuie si eu. Erau minus 20 de grade cateodata, ma spalam cu apa rece, dormeam imbracat, nu era pic de caldura. Nu ziceam nimic. Induram si alimentam entitatile. Aveam slujbe zilnice, ne rugam de la 4 la 8 dimineata, slujba si de la 4 la 8 seara slujba. Apoi mai erau cele de noapte. La manastire trebuiau tinute zilnic ca sa alimentam entitatile, chiar daca nu venea lumea. Din 24 de ore dormeam 3, in rest slujbe si munca.

Acolo faci 3 juraminte, de ascultare, saracie si castitate. De ascultare in fata staretului, ce zice el e sfant, e mai tare ca dumnezeu. De castitate, stim despre ce e vorba, si vine cel mai interesant. De saracie, dar valabil doar pentru amaratii de frati si calugari, ei nu au voie sa isi insuseasca banii. In rest, ce am vazut acolo, m-am speriat cum se strang si unde ajung banii, si vorbim de bani, nu gluma. Plus ca nu aveam voie sa dam la saraci nimic, parca erau paria ai societatii, incredibil, dadeam pe ascuns mancare si bani la saraci. Deci, munceam si ma rugam. Deja spiritul meu incepea sa imi arate adevarul. Mergeam in pestera, faceam curat si ma rugam acolo. Ma simteam mai liber acolo, mai aproape de mine, de spiritul meu, dar tot implantat eram. De aici a inceput drumul spre constientizare. Acolo am avut prima decorporalizare.

O alta intamplare care m-a dus mai aproape de constientizarea a ceea ce suntem cu adevarat s-a intamplat tot la manastire, ne incalzeam cu lemne, o persoana a vrut sa ne faca o donatie (avea un teren o parcela de padure) si sa ne ofere lemne sa ne incalzim. Ne-a spus sa mergem sa taiem copacii de acolo.

Era iarna, februarie, frig… Ne-am dus si ne-am apucat de treaba. Mai ramasese un copac mare, gros, s-a urcat un calugar sa il taie cu drujba. L-am ancorat cu 7 funii si trageam toti de el sa cada. Numai ca taietura era prea subtire, nu se clintea deloc, oricat incercam, trebuia taiat iar. A vrut sa urce iar sa il taie, dar mie mi-a venit un gand. In naivitatea mea, am zis: Haide parinte, sa ne asezam si sa ne rugam la Dumnezeu sa doboare acest copac, ca este mai simplu. El a zis ca am dreptate si ne-am asezat la rugaciune. Eu m-am rugat si vizualizam cum cadea copacul si plecam linstiti. In cateva secunde a inceput ceva de nedescris. Pana atunci a fost liniste, nici o adiere de vant, si in acele clipe a inceput sa bata vantul asa de puternic, a inceput furtuna, un vartej puternic doar pe raza in care era copacul si noi, pur si simplu ne tineam sa nu ne ia vantul, nu puteam tine ochii deschisi. S-a auzit un zgomot ciudat, ca un scartait foarte ascutit, apoi un tunet si zgomotul unui fulger, am incercat sa vad ce se intampla, dar nu puteam tine ochii deschisi din cauza acelui vartej, apoi un troznet si a cazut copacul. In urmatoarea clipa s-a potolit totul. Am multumit lui Dumnezeu la care ma rugam (crezand ca el ne-a ajutat), am luat copacul si am plecat multumiti.

Aici vine partea interesanta, dupa ce am constientizat si am descoperit telepatia si hipnoza am intrat sa vad ce a fost acolo. Nici un zeu sau Dumnezeu nu a facut acel “miracol”, doar eu, Spiritul meu a facut sa cada acel copac. Eram satul de atata munca, inghetat, voiam sa plec, iar credinta mea in rugaciunea mea, adica credinta mea ca acel copac va cadea, asta a facut sa duca la acel rezultat. Puterea este in noi. La manastire citeam toate acatistele si ajutam, lumea se simtea bine, eu nu stiam ca i-am ajutat cu puterea mea, credeam ca un zeu a facut asta. Zeii nu fac minuni, au puterile noastre pe care ne-au pacalit sa le dam. Ne-au pacalit sufletul, dar acum ne-am trezit. Ne recuperam sufletele si constientizam.

Dar sa revenim, dupa cum va spuneam, incepusem sa merg cat mai des in pestera si sa ma rog acolo. Atunci, in liniste, a inceput spiritul meu sa lucreze, sa ma lumineze, sa ma duca spre adevar. Intr-o seara, pe la orele 22, i-am spus staretului ca vreau sa merg sa petrec seara in pestera sa ma rog. Am intrebat si fratii calugari care vor sa ma urmeze. Stupoare, toti erau speriati, au inceput sa imi dea exemple din Filocalii ca, daca stau in pestera seara, vine diavolul si ma arunca de acolo, ca multi au patit asa, tampenii, se vedea frica in ochii lor. Un alt semn de intrebare… Am zis: Pai, cum asa, pe noi ne apara Dumnezeu si ne e frica de Diavol ? Nu stiam pe atunci ca sunt cam aceleasi entitati… Am vazut ca nu am cu cine, am plecat singur, mi-a dat acceptul staretul, cu jumatate de gura, dar l-a dat. Mi-am luat doar un izopren sa am pe ce sta si atat, eram obisnuit cu frigul.

Am plecat hotarat, fara nici cea mai mica teama de nimic. Pestera era la vreo doi km parca, dar din cauza intunericului am gresit drumul. M-am intors cu gandul sa renunt, dar a aparut un muncitor care lucra la manastire, si mi-a zis ca ma duce el. M-a dus pana acolo apoi el sa intors. Acesta a fost trimis de Spirit ca sa nu renunt. Am urcat in pestera, era plina de lilieci. Le-am spus sa ma lase in pace sa ma rog, apoi am facut stanga pe un culoar ingust, am mers ceva pana s-a inchis. Era asa de ingust ca de abia stateam. Am aprins lumanari, am pus o icoana si am inceput sa imi dau energia prin rugaciuni. La ora 1 dimineata nu mai puteam, m-am rugat continuu de la 11 sa zic pana la 1 si m-a luat un somn brusc. M-am intins pe izopren, era incomod, numai pietre si era terenul inclinat cam la 35-40 de grade. Atunci s-a produs totul, am simtit cum lesin si cum ies din corp. Apoi m-am trezit in galeria principala, dar eram intr un corp de cal alb cu aripi. In fata mea, unde era iesirea din pestera erau niste gratii mari, am vazut cum ceva invizibil a deschis acele gratii, le-a dat la o parte, apoi acel cal alb, adica eu mi-am luat zborul spre cer. Brusc am intrat inapoi in corp. Nu m-am speriat, dar in ignoranta mea am crezut ca e Satana si am inceput iar sa ma rog, apoi am adormit. Acum stiu ca acela a fost Spiritul meu care se elibera in forma pe care o avusesem pe o planeta pe care traisem – Pegasus.

Pe la 7 dimineata m-am trezit, m-am rugat iar si am plecat la manastire. Cand m-au vazut fratii si staretul erau bucurosi, au inceput intrebarile, cum a fost, daca am vazut diavolul, cum de nu m-a aruncat din pestera etc. Ma bufnea rasul, apoi brusc am inceput sa vad adevarul, mi s-a luat ceata aceea de pe ochi (lentilele de contact eterice), am inceput sa primesc mesaje de la spiritul meu ca totul e o mare minciuna, nu mai voiam sa merg la slujbe, simteam ca nu e locul meu acolo.

Intre timp a mai venit un frate nou care vedea entitatile in real asa cum le vad eu acum in astral, El imi spunea mereu: Uite, il vezi, este langa noi diavolul, uite este in altar. Era speriat. Il intrebam cum arata. Eu il vedeam, dar altfel, mie mi se arata cum voiau ei, cu coarne si tot restul. El mi-l descria ca pe un alien, sau ca pe un reptilian. Eu credeam ca are probleme, ca a tras cam mult la viata lui pe nas. Dar el vedea corect… Dar de aici s-a nascut alta intrebare: Daca Dumnezeu este asa de puternic, ce cauta in casa lui Diavolul si in altar si se plimba ca la el acasa. Cu atatea cruci si icoane, cu atata protectie… Acum stim ca sunt aceleasi entitati si stim adevarul. Am mai mers intr-o seara cu acel frate in pestera, ne-am rugat, am stat toata noaptea si Spiritul meu iar mi-a arata ceva, ca totul e o minciuna. Dupa aceste intamplari brusc mi-am urmat calea. La cateva zile a aparut un fost coleg in vizita. Atunci Spiritul a zis gata, mi-am luat bagajele si i-am zis gata, vreau sa plec, adio manastire. Staretul si fratii trageau sa nu plec, dar eu nimic. Am plecat. Am mai lasat ceva lucruri in chilie cu gandul sa revin sa le iau. Ei sperau sa ma convinga sa ma intorc. Au zis sa merg sa ma relaxez unde vreau, apoi sa ma intorc. Apoi sunt sigur ca au inceput sa se roage pentru mine sa ma recupereze. Dar eu mi-am continuat drumul de constientizare.

Dupa ce am plecat de la manastire, m-am intors acasa, dezamagit de toate aceste experiente si am vrut sa caut adevarul in alta parte, dar entitatile nu ma lasau. Am inceput sa merg iar la biserica, am fost ales consilier (ce am vazut si auzit si acolo…) pendulam intre doua biserici, mai ajutam la slujbe la una din ele (pot spune ca sunt si preoti care sunt corecti si cinstiti si nu stiu adevarul, dar sunt nevoiti sa “cotizeze” si sa faca multe compromisuri materiale ca sa isi tina parohiile). La un moment dat mi s-a propus sa merg cu un preot sa facem o manastire intr-o anumita zona a Romaniei, apoi mi s-a zis ca ma va pune staret. Tentative de a ma “agata”. Am acceptat.

Am ajuns cu acel preot in zona respectiva, o zona frumoasa de deal, aproape de munte. Am stat cazat initial la el, dar zilnic munceam. Ba faceam curat la porci, la animale, roboteam mai rau ca la manastire. Aceleasi principii, munca si ascultare. Totusi am stima pentru acel preot. Am mai participat la slujbe, pomeni, am slujit. Insistam sa mergem sa facem manastirea. Neavand ce face, de gura mea, am mers pe alt domeniu unde a zis ca facem manastirea. Eu oricum mi-am dat seama de la inceput de intentia lui. Acolo avea o livada imensa, era perioada cand se culegeau prunele. A zis ca facem manastirea, dar intai sa culegem prunele. Am facut si asta. Avea o rulota in acea zona si i-am propus sa ma lase pe mine acolo ca sa si pazesc. Dar eu voiam sa stau singur in acea pustie pentru ca era pe un deal greu accesibil, in zona, la o distanta mare, erau doar niste ciobani care aveau stana. Oricum visul meu, inca de cand eram la manastire, era sa imi gasesc o pestera si sa stau pustnic toata viata acolo. Chiar am cautat o pestera necunoscuta de altii ca sa stau in ea, cu gandul sa ma hranesc doar din roadele pamantului. Acea pustnicie pe care mi-am dorit-o mereu.

Am inceput sa stau in acea rulota, dupa ce munceam ma rugam nonstop, eram tot parazitat. La un moment dat acest preot a zis ca o saptamana va pleca din localitate. Perfect pentru mine, am zis, stau linistit in rugaciune in rulota. I-am zis sa imi lase cateva paini si putin orez in rest ma hraneam cu prune, mere, nuci si sa nu ma derajeze deloc ca vreau pustnicie. A zis ca asa va face, o saptamana nu va trimite pe nimeni la mine. A doua zi am pus paine la uscat sa fac pesmeti pe modelul calugaresc. Oricum eram vegan, plus ca mergeam pe posturi negre lungi doar cu aer. M-am dus la munca prin livada si cand m-am intors am vazut ca doi corbi imensi, acel gen de corbi care se bat cu vulturul, imi luasera painea. Tin minte ca-l intrebam pe Dumnezeu cum a facut de lui Ilie i-a trimis corbii in pustie sa-i aduca mancare, iar mie mi i-a trimis sa mi-o ia. Nu a fost mare pierdere, aveam fructe. Ma rugam non-stop, seara era interesant. Pe la 12 noaptea se auzeau porci mistreti si alte vietuitoare. Ieseam sa-i sperii. La un moment dat s-a auzit un zgomot ciudat, ceva inexplicabil, vorbe… Am crezut ca gata, a venit diavolul. Am luat un toiag cu o cruce mare pe el ca sa ies sa il alung, dar mi-a venit alt gand: Daca sunt si oameni la furat, cu astia ce fac? Si am luat in mana stanga un topor. Daca ma vedea cineva, era ca in filmele de comedie. Am dat cu piciorul la usa, am sarit din rulota, am indreptat toiagul cu crucea in fata si tipam: Iesi, Satana, de unde esti si piei! Te ard acum cu puterea lui Isus. Apoi invarteam toporul si strigam: Hei, va vad, ati venit la furat, sunt inarmat, va previn sa plecati! Era o bezna totala, am mers prin livada, asa inarmat, dar nu era nimic. M-am intors si am inceput sa ma rog iar. Asta ca sa intelegeti cat de interferati putem fi.

Deci, am ramas in acea rulota cu gandul sa stau in semipustie, in post si rugaciune, fara nici un contact, parazitat de acele entitati la care ma rugam (nu stiam atunci adevarul ca acesti zei sunt niste entitati fara valoare si putere, noi le dam puterea… Toate religiile ne duc spre supunere pentru ca toti zeii sa se alimenteze din energia noastra. Ei ne-au insuflat teama ca sunt mai puternici ca sa ne rugam lor, sa le dam energia pentru ca ei sa traiasca mii si mii de ani).

Dupa 4 zile de rugaciuni Spiritul a inceput sa imi dea semne ca nu e locul meu acolo, ca sunt spirit liber si puternic. Atunci am vrut sa plec, dar nu aveam cum. Am inceput sa ma rog, sa-i alimentez iar pe reptilianul Yahwe, si pe PO sa ma ia de acolo. Bineinteles ca ei nu aveau acest gand, ca doar ii alimentam. Si iar spiritul meu m-a ajutat si m-a scos de acolo, a facut conexiunile. A patra seara ma plimbam prin livada si am vazut farurile unei masini. Cand s-a apropiat am vazut ca era omul de incredere al preotului. Mi-a zis, hai ca m-a trimis parintele sa te iau acasa. Ok, am zis eu, mi-a ascultat Dumnezeu rugile.

Am mers acasa la preot, am facut un dus, el nu era acasa, m-am apucat sa mananc si apare preotul. A inceput sa tipe la omul lui de incredere, ca ce caut eu aici, de ce m-a adus acasa, ca trebuia sa stau acolo. El i-a zis: Parinte,  dumneavoastra ati spus sa il aduc pe Florian acasa. El a raspuns: Nu, am zis sa-i duci mancare si atata, sa vezi daca e bine si sa il lasi acolo. Deci spiritul meu a lucrat si a influentat evenimentele in favoarea mea, sa ma ia acasa, sa ma scoata de acolo, total opusul vointei preotului. Si atunci m-a ajutat iar si i-am zis: Parinte, gata, m-am saturat de bataia asta de joc, m-ati mintit ca facem manastire si de fapt doar ati vrut sa ma folositi ca sa muncesc pentru dumneavoastra. Si a doua zi am plecat condus de spiritul meu spre libertate.

Dar entitatile religioase nu voiau sa scap, m-au dus iar pe contractele lor. Am ajuns pe la manastirea Bistrita in Piatra Neamt, am vrut sa ma calugaresc acolo, dar, surpriza, mi s-a spus ca nu aveau cum sa ma accepte in manastire, ca nu ar fi trebuit sa ma lase sa imi dau demisia sa ma calugaresc, avand copii minori carora trebuia sa muncesc sa le platesc pensiile (eu le plateam oricum). Apoi am mai fost la cateva manastiri, dar spiritul meu m-a dus in continuare pe drumul spre libertate, spre constientizare.

Dar Primul Om si Yahwe nu ma lasau, am ajuns acasa si au intins plasele si activat implanturile si ma aduceau mai aproape de ei. M-au dus la adventisti, am cazut din lac in put. Parazitarea era mai intensa, stateam numai in rugaciuni, eram sclav supus, posturi negre, vegan cu energie pura).

Adventistii merg mult pe vechiul testament, respecta sambata, dupa modelul Yahwe. A fost asa de rapida interferarea ca nici eu nu am realizat, deja mai aveam putin si ajungeam pastor. M-am botezat in 3 luni la ei. Parazitare totala. La fel, ma rugam si ce ma rugam materializam (eu credeam ca o faceam cu puterea acestui zeu, dar era puterea mea, a Spiritului). Aici am invatat totusi un alt lucru bun – veganismul si raw-veganismul (mancatul de cruditati), inca o confirmare ca aceste entitati doreau o energie pura, curata.

La scurt timp dupa botez, am fost la un curs de educator de stil de viata in privinta alimentatiei. Dar in rest, parazitare totala. Acolo am mai avut 2 tentative de a pleca, entitatile au vrut sa ma omoare, dar spiritul m-a salvat. Dupa curs am ajuns misionar, am plecat intr-o localitate frumoasa ca sa parazitez pe altii, sa aduc pe altii la aceasta religie.

Insa Spiritul meu a continuat sa lucreze si sa ma duca spre adevar. Drumul s-a schimbat cand am mers pe munte, in Bucegi, cu un prieten. Acesta incerca sa imi arate adevarul, precum ca nu este adevarat ca pamantul are 6000 de ani, cum spune Biblia, ca oamenii de stiinta au dovedit asta cu aparatura speciala; plus alte dovezi scriptice, istorice, ca religia e plagiata…ca acesti zei sunt de fapt extraterestrii… Am petrecut o seara la cabana Omu si prietenul meu imi explica de energiile bune de acolo si m-a dus pe o stanca unde se spune ca a fost un portal si a fost vazuta o nava de unde au coborat niste arcturieni. Eu in ignoranta mea stateam pe acea stanca si ma rugam la Dumnezeu. Am simtit ceva ciudat la un moment dat, niste energii care intrau din pamant in mine, mai aveam putin si levitam.

Am plecat de acolo sa mergem acasa, coboram, la un moment dat mergeam pe o poteca ingusta, in dreapta era versantul, in stanga prapastie. Am urcat si coborat tot traseul pe jos pe Jepi. Atunci iar am simtit strigarea spiritului meu si i-am zis prietenului meu care era in fata mea, la distanta mica: Gata, ai dreptate, o sa cercetez si eu sa aflu despre ce vorbesti. S-a produs acel declic. Eee… In secunda urmatoare el s-a intors spre mine mirat ca mi-am revenit asa dintr-o data, si din dreapta, de pe versant, s-a desprins o piatra mare care a venit spre mine. Spiritul m-a tinut sa nu mai fac nici o miscare. Acea piatra mi-a trecut pe la nas milimetric, i-am simtit si mirosul si a cazut in prapastie. Era destinata mie, daca ma atingea, cadeam in prapastie. S-a mirat si prietenul meu. Eu am zambit si ne-am continuat drumul.

Dar sa revin la urmatorul episod din drumul meu spre constientizare. De mic copil eram razboinic, sfidam moartea, nu aveam atasamente de nici un fel, eram rebel, suveran, dar ateu. Totusi vorbeam cu mine (nestiind ca vorbesc cu Spiritul meu), doar spuneam ce obiectiv imi propuneam (de exemplu, spuneam: Florian, nu ma intereseaza cum faci dar maine trebuie sa rezolvam problema asta…) apoi nu mai imi bateam capul, dar aveam sentimentul si trairile ca s-a rezolvat. Si sincer, asa se intampla. Tot ce imi propuneam se intampla.

Aici e secretul: sa cerem, sa vizualizam si sa stam linistiti, in starea de fericire ca avem ceea ce am cerut. Va dau un exemplu scurt. Dupa ce am venit de la manastire am depus un memoriu sa ma intorc la vechea meserie, cu toate ca spiritul mi-a spus ca nu se va mai intampla, dar sufletul si mintea inca tanjeau, apoi, fara sa vreau, am materializat iar ceva. Ma uitam la TV la o comedie romaneasca, unde era un postas, si ma intrebam oare cum este sa fi postas pentru ca eu toata viata am avut o munca de teren, activa, nu doream o munca monotona, de birou). Si m-am jucat putin si am vizualizat… iar la scurt timp m-am angajat ca… postas!

Dar la altceva voiam sa ajung. Intr-o zi, o colega imi spune: Florian, o sa intru in concediu, vezi ca am vorbit cu sefa si o sa iti dau sectorul meu. Si o sa vina un domn sa-i dai niste plicuri, sunt importante si nu vrea sa le lasi in cutia postala ca stii cum sta treaba, mai vin copiii si le fura ca distractie… OK, am spus. In acea zi am fost la un mall unde am vazut o geaca la care mi-au cam ramas ochii dar costa 300 de lei. Mi-a placut enorm, am zis ca trebuie sa o am, ma vedeam imbracat cu ea, am si probat-o. Dar nu aveam bani, salariul urma peste o saptamana. Eu eram “incapatanat” si mi-am zis ca trebuie sa am geaca asta in cateva zile. Dar nu am vrut sa ma imprumut. Bun, deci am zis ca se va rezolva si nu m-am mai gandit la asta. Asta a fost in prima zi. Nimeni nu stia de dorinta mea. A doua zi a venit acel domn, ne-am cunoscut, i-am dat plicurile, am mai vorbit putin, apoi a plecat la treaba lui, spunandu-mi ca va mai veni a doua zi pentru a mai lua un plic.

A doua zi a venit, am mai purtat niste discutii despre spiritualitate foarte interesante, iar cand sa plece mi-a spus: Domnule Florian, doar ce ne-am cunoscut, vreau sa va zic ceva, eu maine fac pomana tatalui meu, nu imi permit sa va chem, ca am inteles ca nu sunteti cu asa ceva, dar vreau sa va dau ceva gen de pomana pentru tatal meu, stiti cum se procedeaza la noi… Si fara sa mai pot face ceva imi baga ceva in buzunar si pleaca grabit, crezand ca il voi refuza. Am incercat bineinteles sa-i returnez ceea ce mi-a dat, dar a refuzat. I-am multumit si a plecat. In birou am scos din buzunar acel plic, curios sa vad ce mi-a dat pentru tatal lui. In plic se aflau 300 de lei. Instantaneu gandul mi s-a dus la geaca care mi-o doream. Dupa ce am plecat de la munca m-am dus si mi-am cumparat geaca. Deci nu putem sti intotdeauna cum lucreaza energia, trebuie doar sa credem in puterea Spiritului nostru.

Dar sa revenim la drumul meu spre constientizare. Dupa ce m-am intors din calatoria mea in Bucegi, si incercarea acestor entitati fara putere de a ma elimina, am inceput sa procesez informatiile spuse de prietenul meu si sa cercetez, sa caut, sa studiez. Dar totodata aceste entitati incercau sa ma aduca inapoi si din nou alt plan. Au activat implanturi si au aparut “sageti” sa ma duca spre Reiki. Ceva nou pentru mine. M-am dus la o intrunire, o maestra m-a racolat, imediat mi-a facut si initierea (parazitarea cu stringuri) si culmea, lucrau tot cu zei, sfinti, arhangheli, aceleasi entitati. Acolo n-am stat prea mult si sa va spun de ce. A inceput maestra sa imi verifice energiile si apoi sa spuna ca am niste energii incredibile, au sarit toti pe mine ca pe un obiect de studiu. Veneau tot timpul toti cursantii sa puna mana pe mine, faceau tot felul de activari cu palmele pe mine. Am stat un timp dar la un moment dat am renuntat sa fiu bateria si cobaiul lor si am plecat.

Dupa acest eveniment au inceput iar sa ma atace cu ganduri si cel mai puternic a fost sa ma duc sa ma botez la evrei. Adica direct la P.O. si Yahwe, fara alte entitati, direct la sef. Am inceput sa caut sinagogi, rabini, sa caut carti de rugaciuni evreiesti. Pe partea cealalta Spiritul ma ducea pe Google, pe FaceBook, cautam Adevarul, cercetam probe, dovezi istorice si scriptice. Lupta era grea, sufletul era pacalit, inca avea stringuri de la acesti zei – extraterestrii antici, care au foarte mare putere pe Pamant, putere pe care le-o dam noi prin rugaciuni. Am cazut iar in plasa entitatilor si mi-am achizitionat Siddur-ul, cartea de rugaciuni evreiesti, tradus in romana. A inceput lupta, am trecut direct la sef, doar lui ii dadeam energia. Adica daca dadeam energia direct sefilor, ce mai aveam pana atunci – entitatile mai mici – mantide si gri, arhoni etc. incepeau sa fie inlaturati de Yahwe si P.O. Si simteam eu, trozneau toate in casa cand citeam acel Sidur, si citeam nu gluma, faceam si niste ritualuri speciale de Sabat. Si atunci am inceput sa vad ceva pe tavan.

A inceput joaca, se deschideau portaluri in camera mea, apareau si dispareau grii, tin minte ca aveam un gri ciudat, era un Zetta Reticuli mare in coltul tavanului, statea cu capul in jos, cand l-am vazut si si-a dat seama de asta. Sarea din colt in colt, dar nu pleca, apoi s-a deschis un portal in mijlocul camerei pe podea, ca un vartej si l-a extras. Dar erau si mantide si dezancarnati, ce era la mine, prapad. Aici tot a fost bine, ca PO si Yahwe si-au anihilat rivalii, sa ramane doar ei cu mine, sa se alimenteze doar ei. Dar asa am scapat de restul. Am continuat cu Sidurul, cu Yahwe si eram la un pas sa ma botez la evrei. Atunci Spiritul meu a vibrat, a zis: Stop Joc, gata, mi-a luat suflletul si i-a spus: Gata, asculti de mine si haide la lumina, la adevar. Dar stiti de ce? Pentru ca prin tot ce trecusem eu, tot simteam ca nu e acolo adevarul si nu eram implinit, cautam, nu m-am oprit. Trebuia sa ajung la Spirit, la adevar…

Spiritul nu m-a lasat si dupa ce au diaparut din casa acele entitati absorbite de portaluri am inceput sa imi revin si sa primesc iar mesaje clare, am renuntat la tot, la Sidur, la Biblie, am aruncat tot. Am inceput sa intru pe net, sa cercetez, sa caut, sa intru in grupuri de spritualitate. Pe partea cealalta Yahwe si PO trageau de mine ca nu e bine ce fac. Era o lupta urata. Apareau iar entitati, din cand in cand cadeam si ma rugam lui. Si apareau iar gri prin casa… Se deschideau portaluri si vedeam prin tavan cerul, nave. Nu stiam ce se intampla, nu imi era frica, dar nu intelegeam. Apoi am intrat pe un grup de unde a inceput sa se accelereze constientizarea me. Spiritul a vibrat si a inceput chemarea si schimbarea finala.

Acolo am dat de o doamna care m-a ajutat, am inceput sa studiez, sa inteleg ce publicau si brusc s-a produs declicul, trecerea. Au cazut lentilele eterice. Am inceput sa constientizez foarte repede cum am fost pacalit de la ateism la religie. Imi spunea sa caut despre hipnoza regresiva, dar eu niciodata nu am reusit sa vad vreo sesiune. Apoi am aflat de ce. Ca sa nu fiu influentat. Eu nu m-am uitat si nu ma uit la sesiuni. Daca aveti experienta in sesiuni stiti sa deosebiti un telepat fals sau mental de unul real. Cel care are abilitati, cand il trimite un portal in alte vieti spune repede ce vede acolo, e logic si raspunde repede la intrebari in sesiuni informative. Cel care sta mult, e clar ca isi face el filmul in minte, improvizeaza. Un telepat bun vede entitatile si fara sa intre in astral, vede aura, vede ce probleme are o persoana. De aceea eu niciodata nu am stiut dinainte nimic, nu am cerut sa mi se spuna. Eu depistez acolo cauzele si problemele.

La un moment dat in grup a mai aparut o persoana cu care m-am imprietenit. Era coordonator si din vorba in vorba,   dupa ce a auzit unele relatari de ale mele, mi-a propus sa ma introduca in hipnoza. Am facut asta prin telefon, eram la mare si nici nu stiam cum arata. Bun. M-am asezat in pat si mi-a numarat. Si pana sa termine, chiar nu mai stiu ce zicea acolo, am iesit din corp si ma uitam la mine. El zice: Hai la mine acasa, intra in corpul meu. In acel moment s-a deschis un portal care m-a tras si m-am pomenit in el. Vedeam prin ochii lui si auzeam prin urechile lui. M-a pus sa-i descriu tot. I-am spus, stai in fata casei si fumezi cu mana stanga, ploua, ai un trotuar in fata, in curte, in stanga si in dreapta e gradina cu flori, in fata gardul verde, masini, i le-am descris. A zis: OK, asa e, acum, hai pe Sirius, a zis, am mers cu el. Ne-am mai plimbat si prin alte locuri, apoi a zis: Hai sa facem o planeta. Am facut, cu flora si fauna, chiar foarte frumoasa, exista si acum. Apoi a zis: Hai, iesim, intra in corp inapoi. Am intrat. Cand am deschis ochii, m-a intrebat cat timp cred ca a trecut. Eu ii zic: 5 minute, ce-a fost asa repede? El zice: Uita-te la ceas. Cand ma uit, 4 ore jumatate trecusera. Asta a fost prima mea iesire in astral. De atunci am avut sute si sute de alte iesiri si de fiecare data mai invat cate ceva… Toti putem face asta, trebuie doar sa vrem si sa ne aducem aminte cum…

Conectați cu Sursa Întregii Creații, ca extensii ale ei, suntem puternici și puterea este înăuntrul nostru. Spiritele noastre din Sursa Primara Eterna Infinita si Absoluta a Intregii Creatii, care sunt partea a 12-a din energia Spiritelor noastre, ne ajuta. SA ELIBERAM TERRA din acest Matrix. Sa inceapa constientizarea in masa.

Suntem lumină pură, infinită, indestructibilă, pozitivă și benefică, inepuizabilă.

Suntem…TOTUL.

Add Your Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Continuarea reprezinta acceptul Politicii de Confidentialitate si a Politicii de Cookie-uri

Privacy Settings saved!
Setari cookie

Atunci când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlați aici serviciile personale de cookie-uri

Aceste cookie-uri sunt necesare pentru funcționarea site-ului web și nu pot fi dezactivate în sistemele noastre.

Pentru a utiliza acest site web folosim următoarele cookie-uri necesare din punct de vedere tehnic
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Respinge tot
Accept tot