Cat adevar in vorbele astea, si cat de putini dintre noi pun sub semnul intrebarii starea de fapt a existentelor noastre…
Ne incarnam pe Pamant cu amintirile blocate, ca o carte cu foi albe pe care familia, scoala, societatea scriu incontinuu programe mentale si emotionale care sa mentina acest “status quo”, aceasta stare de a fi a vietii pe Pamant.
Insasi momentul nasterii unui copil este copia fractalica a separatiei Sufletului de Constiinta. Stiati ca la nastere orice fetita are deja stocate in ovarele ei toate ovulele din care s-ar putea forma un copil pe tot parcursul vietii ei?
Suntem separati de TOT inca de mici in sute, in mii de feluri diferite… Cei care au copii stiu cat de greu le-a fost sa faca un copil de 2-3 ani sa inteleaga concepte ca “eu – tu” sau “al meu – al tau”. Si asta pentru ca Sufletul copilului nu-si aduce aminte, dar stie, simte, intuieste ca este una cu totul, ca “eu” si “tu” sunt doar fatete diferite ale Adevarului, ale Realitatii, ale Constiintei.
Mai apoi suntem separati si inchisi in cutiute dupa apartenenta la o familie, la un loc, la o natiune, la o culoare a pielii, la o religie, la o profesie, la o clasa sociala, la un partid politic, la un sistem social, la o idee – toate sunt identitati limitate. Pentru ORICARE dintre aceste cutiute, intr-unul sau altul dintre momentele istoriei, oamenii au fost omorati sau au ales sa moara. De ce? PENTRU CA ASA AU FOST INVATATI: Sa apartina unei IDENTITATI LIMITATE si sa identifice in orice lucru sau fiinta o identitate limitata.
Pentru ca au fost invatati SA JUDECE. “A judeca” vine din “iūdicō” = “iūs”(lege, drept) + dicō (indic, spun), adica “a spune legea”, “a indica ce este drept”. Si dupa ce invatam legea = starea de fapt a vietii pe Pamant la un moment dat, judecam apoi totul, adica “spunem legea” pe care am fost invatati sa o spunem, in fiecare moment al vietii, separand totul in mii de cutiute inauntru si creand apoi mii de cutiute in afara. Repetand LEGEA… Replicand la nesfarsit aceasta stare de separatie. Pentru ca ne identificam incontinuu cu o identitate limitata in interior si o reflectam mai apoi in afara.
Mintea este astfel pacalita sa invete prin repetitie aceste “legi” ale dualitatii. Ele se invata in familie, in scoala, in mediul social. Iar Sufletul copilului este invatat sa taca, este obligat sa taca. La fel si Spiritul lui. Pentru ca Legea nu lasa loc pentru CREATIVITATE si VOINTA – caracteristicile de baza ale energiei Sufletului si respectiv a Spiritului. Copilul trebuie sa se supuna, sa se conformeze tuturor acestor legi; SA CREEZE O LEGE NOUA sau SA VREA ALTCEVA este inadmisibil.
Daca nu respecta LEGEA, este expulzat din cutiuta, iar prima si cea ma importanta cutiuta este FAMILIA. De-abia in adolescenta copilul poate deveni suficient de puternic ca sa sustina energiile Sufletului si Spiritului si sa schimbe legea, macar pentru sine. Numai ca, in lipsa cunoasterii, atat a interiorului (cunoasterea de sine despre corpul fizic, minte, subconstient, suflet, spirit, energii straine atasate si legaturi energetice) cat si a exteriorului (pricipiile care guverneaza frecventa duala a energiei Constiintei), copilul devenit adolescent orbecaieste ca intr-un labirint si face o gramada de greseli.
Si pentru ca nu stie si nu-si aminteste cine este, este suflat ca o frunza de vantul schimbarii pe care o doreste, cand inspre un partener sau altul care-i promit iubire si acceptare, cand inspre o profesie/slujba sau alta care-i promit echilibru financiar, cand inspre un partid politic sau altul care-i promit schimbarea starii de fapt, cand inspre o religie sau alta care-i promit pace si implinire macar dupa moarte, ca aici vede ca nu poate schimba lucrurile asa de usor…
Si uite-asa, da dintr-o identitate limitata in alta, fiind tras in toate directiile si identificandu-se cu toate aceste cutiute, neavand timp sa stea el cu sine, linistit si sa observe toata nebunia din jur. Neavand timp sa se retraga in el, inauntru, si sa-si regaseasca legatura, conexiunea cu TOTUL. Alearga catre moarte, intr-o cursa nebuna, acoperit cu valuri peste valuri de iluzie, NESTIIND ca tot ce are nevoie sa faca este SA SE OPREASCA si SA OBSERVE, SA SE OBSERVE, FARA SA JUDECE.
Sa-si observe corpul FARA SA JUDECE, sa-si obseve gandurile FARA SA JUDECE, sa-si observe emotiile FARA SA JUDECE, sa-si observe familia, casa, profesia, poporul, religia, partidul, rasa, toate cutiutele FARA SA JUDECE. Pentru ca doar atunci le poate percepe pe toate ca ceea ce sunt de fapt: doar CULORI DIFERITE ALE ACELEIASI RAZE DE LUMINA TRANSPARENTA. Doar fatete ale aceluiasi ADEVAR. Doar frecvente vibrationale diferite ale aceleiasi energii primordiale a Constiintei. Si doar atunci poate percepe Dualitatea ca pe un alt aspect al Unitatii Constiintei.
Fiecare dintre Sufletele Noastre are drumul sau unic de constientizare, de cunoastere de sine, iar daca nu ne dam TIMP sa ne oprim, sa ne intrebam, sa punem la indoiala LEGEA si sa observam, din starea asta de ignoranta de sine putem face multe greseli care vor aduce suferinta, atat noua, cat si celorlalti.
E firesc sa le facem, pentru ca nu stim mai mult, dar atunci cand realizam ca REPETAM aceleasi greseli incontinuu, singura alegere pe care o mai putem face este SA NE OPRIM, apoi SA OBSERVAM, SA NE INTREBAM, SA CAUTAM RASPUNSURI, SA PUNEM LA INDOIALA LEGILE CE NI SE SERVESC PE TAVA, FRUMOS IMPACHETATE.
Si, pentru ca Sufletul stie ca IN AFARA SI INAUNTRU sunt unul si acelasi lucru, la fel de natural este sa cautam ajutorul si in afara, dar doar ATATA TIMP CAT NU DAM ALTCUIVA RESPONSABILITATEA PENTRU CUNOASTEREA SI EXPERIMENTAREA NOASTRA. Nimanui altcuiva: nici parintilor, nici profesorului, nici preotului, nici medicului, nici judecatorului, nici sefului, nici guvernantului, nici maestrului, nici ghidului spiritual, nici ingerului sau zeului! Toti ne pot impartasi din experimentarea lor si ne pot oglindi intr-un anumit punct spatio-temporal, ajutandu-ne astfel, dar responsabilitatea propriului drum de constientizare revine fiecaruia dintre noi.
Atunci cand Corpul POATE, Mintea CUNOASTE, Subconstientul CREDE, Spiritul VREA si Sufletul CREAZA, toate IN UNISON, atunci suntem in UNITATE unde nici o lege nu mai are nevoie sa existe. Unde JUDECATA si cutiutele ei sunt inutile, pentru ca atunci simt ca eu sunt in fiecare cutiuta si toate cutiutele sunt parti din mine.
Doar atunci putem fi cu adevarat in pace si inauntru si in afara. Dar cata vreme luam prea in serios jocul dualitatii si ne judecam pe noi si pe ceilalti dupa legile ei, uitand ca nici un concept nu poate exista in lipsa opusului lui, vom oglindi in afara conflictele dinauntru si vom co-crea razboaie la nivel local sau global, in orice punct spatio-temporal in care nivelul de identificare cu o identitate limitata a oamenilor va fi foarte ridicat.
Oamenii cu un nivel mic de constientizare vor alege sa isi predea responsabilitatea alegerilor unui conducator cu o identitate limitata care va face greseli si va crea haos in lume. Acestia sunt conducatorii lumii de azi si din toata istoria: Oameni cu identitate limitata, care nu vad mai departe de gardul gradinii proprii si incearca sa-si fure caciula unul altuia…
Din mijlocul sistemului, LEGII, JUDECATII, ne pare ca nu putem schimba nimic. SI ASA ESTE: NU PUTEM SCHIMBA NIMIC IN AFARA, pentru ca “IN AFARA” NU EXISTA. Nu este nimic de schimbat in afara. Este doar de cunoscut, de facut, de invatat din greseli, de vindecat, de constientizat si apoi de oglindit in afara.
Da, e mai usor sa stau in genunchi si sa cer, lasand pe altul sa faca alegeri pentru mine, de teama de a face alegerea gresita, dar am o eternitate sa incerc toate greselile posibile si sa inteleg ca sunt un punct de energie nelimitata, asa ca EU aleg sa joc jocul Constientizarii. TU? 😉
Add Your Comment